|
Grila rezolvata
COMUNICARE INTERNATIONALA – grila din sesiunea de vara 2008-2009
1. Actorii mediului international sunt .clasici si nonclasici T
2. Public diplomacy este o forma de comunicare specifica tuturor actorilor din politica internationala T
3. Comunicarea este parte a actiunii si a reflectiei, asa cum moneda este parte a economiei T
4. Mediul international este si un fenomen creat si recreat de actorii care îl compun prin limbaj si discurs T
5. Stephan Stetter considerã cã astazi „comunicarea este o parte integralã si probabil integratã în întreaga lume T
6. M. Michael O’Neill, fost redactor sef la New York Daily News, nota: „În viata internat. pãrtile tind sã-si exprime pozitia una fatã de celãlaltã prin semnale verbale si fizice. F
7. Al Josephy afirma cã, „în ultimile douã secole, comunicarea în mediul international s-a dovedit a fi, în anumite împrejurãri, mai tare ca rãzboiul si esentialã pentru schimbãri majore în mediul international contemporan.” T
8. Globalizarea si cresterea interdependentelor au determinat schimbãri profunde în esenta mediului international ceea ce a avut consecinte si asupra fluxurilor comunicationale T
9. Comunicarea în societatea internationalã, din punct de vedere al schemei „tehnice” de realizare, nu estediferitã în raport cu schema clasicã T
10. În comunicarea internat. actorii sunt: state, organizatii si organisme internat., din varii domenii de la cele comerciale pânã la cele de ordin politico-militar sau non-guvernamental T
11. Comunicarea diplomaticã are o bogatã traditie si cea mai lungã existentã în viata internationalã T
12. Întelegerea palierului de comunicare în mediul internat.- de la stat/guvern la stat / govern - este strâns legatã de perceptia pe care o avem asupra intereselor nat., dacã ne referim la actorii clasici –statele-, sau a interselor pe care le promoveazã actorii de tip non statal T
13. Comunicarea dintre state/guverne a crescut spectaculos în ultimii ani F
14. Organizatiile internationale, cu vocatie universalã, cum ar fi de exemplu ONU, nu pot sã impunã reguli si standarde de comunicare, de ordin procedural, care sa acopere stricta lor functionare, deoarece nu au întotdeauna mijloacele si metodele cele mai potrivite de impunere a acestora F
15. Diferentele culturale si de civilizatie, dar si trãsãturile disticte ale culturii politice ce existã la nivelul societãtii fiecãrui actor, pot influenta comunicarea, atât din punct de vedere al transmiterii dar si decodãrii mesajelor, al intensitãtii si frecventelor cu care ea se realizeazã, dar si din punct de vedere al eficientiei pe care fiecare actor o urmãreste în parte T
16. În primul rînd se întîlneste codificarea/decodificarea de tip dominant ca rezultat faptului cã atît emitãtorul cît si receptorului cad de acord asupra sensului si semnificatiilor ce se acordã unor fapte/evenimente petrecute in politica internationalã ca si aupra solutiilor ce se presupun a fi date pentru rezolvarea lor T
17. Aceste tipuri de codare decodare sunt si astãzi întâlnite si cu atât mai evident în situatii de crizã si conflict T
18. Comunicarea în relatiile internationale poate fi privitã ca un schimb de informatii realizat între actorii (clasici/statele, nonclasici/organizatii si organisme multi, inter sau supranationale) care interactioneazã în plan politic si militar, economic si financiar, cultural si spiritual etc. T
19. Comunic. furnizeazã regulile si normele care stau la baza proc. de interact. si interrelationare dintre actori, va reflecta „jocul” de interese si va conduce în cele din urmã la adecvarea sau inadecv. reprezentãrilor/perceptiilor pe care acestia le au unul despre Celãlalt T
20. Mediul international este prin excelentã un spatiu deschis tuturor actorilor, unde regulile si normele de comunicare nu se impun prin negociere sau acceptare tacitã F
21. Comunicarea în mediul international îmbracã, în practicã, forme foarte diversificate, în functie de natura actorilor împlicati în acest proces, de modul concret în care ea se realizeazã, de domeniul în care apar interactiunile dintre actori, de scopul urmãrit în procesul de comunicare, functie de canalele si mijloacele prin care comunicarea se realizeazã etc T
22. Comunicarea politicã, la rândul ei, s-a concretizat în forme care pot fi împãrtie dupã mai multe criterii T
23. Dupã canalele prin care comunicarea politicã se realizeazã aceasta poate sã se particularizeze în mai multe forme specifice T
24. Comunicarea poate sa apara si sub forma de interguvernamentalã; interministerialã si public diplomacy T
25. Comunic. poate sa apara si sub forma de verbalã si nonverbalã, scrisã, simbolicã T
26. Dintre formele comunicãrii politice diplomatia este cea mai importantã formã de comunicare pentru actorul clasic-statul T
27. Din perspectiva întelegerii diplomatiei ca o formã a comunicãrii politice în mediul international contemporan putem considera cã aceasta este „un proces continuu prin care actorii îsi transmit reciproc mesaje care au atasat un anume înteles” T
28. În comunic. diplomaticã trebuie sã se tinã seama si de alt factor si anume de faptul cã de cele mai multe ori mesajele transmise contin semnale care transced întelegerii limbajului comun T
29. Comunicarea diplomaticã astãzi nu se gãseste sub nici o presiune: nici a opiniei publice din societatea contemporanã si nici a interesului/ratiunii de stat F
30. Transformãrile care au avut loc în mediul international contemporan, sub impactul globalizãrii, au influientat comunicarea politicã si diplomatia T
31. Regulile de comunicare în „public diplomacy” se încadreazã în canoanele clasice F
32. Astãzi pe scena internationalã interactioneazã peste „capul guvernului” aproximativ 20000 de organizatii transnationale nonguvernamentale T
33. Modernizarea mijloacelor de comunicare, sub aspect tehnologic, a produs mutatii si în ceea ce priveste realizarea comunicãrii diplomatice T
34. Internetul creeazã o comunicare directã nelimitatã T
35. Actorii clasici ai scenei internationale au dezvoltat de-a lungul timpului o comunicare/dialog care, în mare parte, este de tipul „stimul-reactie” T
36. Comunicarea directã in diplomatie nu se realizazã prin formele institutionalizate ale statelor sau actorilor nonclasici si acoperã toate domeniile de interes de la politic la economic, de la culturã la sport si artã. F
37. Vulnerabilitatea reciprocã în fata armelor de nimicire in masa a dus la modificarea comportamentelor comunicationale si la aparitia unor inovatii în diplomatie, respectiv mãsurile de crestere a încrederii T
38. Comunicarea indirectã apare frecvent prin discursul politic al sefilor de state si de guverne, ale diplomatilor cu rang superior sau, mai nou, prin „produsele” de PR ce functioneazã în cadrul acestor institutii cu atributii în politica externã T
39. Predominanta mass media in comunicarea diplomaticã a devenit atât de evidentã în conflictele din ultimul deceniu al veacului trecut încât specialistii în domeniu vorbesc tot mai des de un asa-zis efect CNN T
40. Efectul CNN tinde sã se generalizeze sub impactul globalizãrii mass media si am putea avea convingerea cã lumea, din mediul international global, este mai bine informatã si are cunostintã de ceea ce se întâmplã T
41. Multi specialisti contesta atît procesele globalizãrii in comunicarea diplomaticã si implicit si „efectul CNN T
42. Filtrarea informatiilor, prin prisma intereselor pe care actorii le au într-o zonã sau alta de crizã, face posibilã aparitia distorsiunilor si confuziilor în comunicarea internationalã cu ajutorul media. T
43. Dupã scopurile si interesele pe care actorii le urmãresc într-un proces de comunicare caracterizat de patologie, acesta poate îmbrãca aspecte diferite: propaganda; manipularea; dezinformarea; înselarea T
44. La începutul secolului al XX-lea, formele de comunicare patologicã nu erau promovate cu precãdere de actorul clasic în situatii de crizã si rãzboi F
45. Comunicarea patologicã se desfãsoarã întotdeauna unidirectional, de la actorul emitãtor cãtre actorul receptor, prin cele mai diverse si credibile mijloace de informare T
46. Este foarte dificil astãzi pentru consumatorul de informatie sã distingã între realitatea mediaticã si realitatea politicã sau militarã concretã T
47. S-a constatat cã prezenta în spatiul confruntãrii a mass media, în special a televiziunii, care transmit live modificã considerabil desfãsurarea evenimentelor si comportamentul actorilor în relatiile internationale T
48. Sunt specialisti care cred cã aparitia noilor tehnologii în câmpul confrunational, si folosirea lor pe scarã largã prin propagandã si operatii de dezinformare, a schimbat nu numai fizionomia rãzboiului ci si a mediului international însusi T
49. Comunicarea patologicã se desfãsoarã în spatiul mediatic T
50. Dezinformarea, manipularea si intoxicarea adversarului/competitorului din câmpul geopolitic nu sunt considerate noi mijloace si tehnici de luptã F
51. Sociologul George Gerbner a cercetat efectele si consecintele promovãrii violentei prin mass-media si a ajuns la concluzia cã este în curs de aparitie a unei „noi retele imperiale” aceea a violentei si terorii mediatice. T
52. Emitãtorii si receptorii angajati în comunicarea internationalã prezintã o caracteristicã ce o gãsim si în alte procese de comunicare F
53. Alãturi de actorii nonstatali, cu legitimitate si recunoastere internationalã, fiinteazã actori de un tip aparte care, desi nu au legitimitate, nu pot fi astãzi ignorati în analiza proceselor de comunicare internationalã T
54. Multiplicarea numãrului de actori antrenati în procesele de comunicare în relatiile internationale nu a îngustat sfera si capacitatea statelor de a controla fluxul de informatii si de a impune politici comunicationale în conformitate cu interesele pe care acesta le are la un moment dat F
55. Existã astãzi o adevãratã disputã în ceea ce priveste media este actor al vietii internationale sau doar vector de transport a informatiei la public? T
56. Comunicarea este transmitere de informatii printr-o constelatie de semnale si simboluri. Pentru a împãrtãsi ceva semenilor, oamenii au libertatea de a recurge la coduri dar alegerea codurilor este conditionatã de limbajul în care se produce comunicarea T
57. De notat faptul cã actorul angajat în procesul de comunicare în relatiile internationale contemporane, indiferent dacã el este unul clasic sau non statal, are o structurã complexã si uneori strict formalizatã T
58. Elementul esential al procesului de comunicare în mediul international este mesajul/informatia, care circulã în acest caz de la un mediu cultural, ligvistic si de civilizatie distinct la altul, care sub aspectele trãsãturilor si caracteristicilor poate fi apropiat sau foarte depãrtat T
59. În lumea modernã societatea internationalã nu a stat sub „zodia” unei panidei F
60. Globalizarea/mondializarea integrarea si regionalizarea politicã dar mai ales economicã, lupta contra terorismului etc., ne definesc astãzi limbajul în comunicarea internationalã T
61. Un aspect important al întelegerii rolului pe care îl joacã mediul de civilizatie si culturã, ca suport al comunicãrii internationale, este ilustrat si de faptul cã, în acest tip de comunicare, actorii – emitãtor/receptor – folosesc uneori o limbã care nu apartine niciunuia dintre ei T
62. Profesorul Volker Hinnenkamp, de la Universitatea din Augsburg, cã nu se poate depãsi eroarea de interpretare a mesajelor în comunicarea internationalã. F
63. De mentionat faptul cã, pentru a avea o bunã decodare a mesajului în comunicarea internationalã, nu trebuie sã ne limitãm doar la analiza sferei de întelegere si a perspectivei din care se interpreteazã semnificatia unui cuvânt ci si criteriile care trebuiesc respectate atunci când mesajul, sau elemente cheie din acest mesaj, trebuie aplicat în practicã T
64. Unii specialisti din domeniul comunicãrii afirmã cã este foarte greu de stabilit astfel de criterii deoarece însãsi ele se definesc tot prin cuvinte care la rândul lor sînt interpretabile si se poate ajunge astfel la un blocaj de comunicare, dacã pãrtile implicate rãmân ferm pe propriile pozitii. Este momentul în care comunicarea, apreciazã unii specialisti, se transformã într-un proces de pseudo-comunicare T
65. Conotatia si denotatia în comunicarea internationalã au poate o la fel de mare greutate dacã sunt folosite corect si pentru omul/expertul politic asa cum o au pentru lingvisti T
66. In practica relatiilor internationale, în procesele de comunicare sunt utilizati translatorii T
67. În comunicarea politicã din actualul mediu international, mai mult ca oricând, comunicarea se realizeazã si se bazeazã pe strategii de persuasiune T
68. Mesajul si informatia, în comunicarea din mediul international, nu sunt puternic influientate de interesele pe care le au actorii si de folosirea tehnicilor de manipulare de orice tip, deci si a celor de ordin comunicational, pentru a le promova F
69. Conflictele si rãzboaiele apãrute în lume, dupã încheierea rãzboiului rece, au scos în evidentã nevoia unei comunicãri eficiente, atât între liderii politici si opinia publicã din propria tarã, dar si între pãrtile aflate în conflict T
70. Comunicarea controlatã este în primul rând un dispozitiv socio-psihologic de alterare a atitudinilor si perceptiilor asupra asupra reprezentantilor statelor aflate în conflict, astfel încât pe bazele reducerii tensiunilor si ostilitãtii acestia se pot întâlni pentru negocieri serioase si productive T
71. În prezent strategii si specialistii în domeniu vorbesc chiar de aparitia unei noi forme de comunicare -Strategic Communication- care sã înlocuiascã clasica si totodatã desueta propaganda T
72. Comunicarea pe timpul crizelor politice din sistemul relatiilor internationale si a conflictelor militare deschise capãtã si unele particularitãti. Cea mai vizibilã dintre particularitãti este determinatã de ruperea relatiilor diplomatice si practic întreruperea canalelor oficiale de comunicare dintre statele care îsi declarã rãzboi T
73. Profesorii Rose McDermott si Jonathan Cowden apreciazã cã, aparitia unei situatii de crizã sau conflict, nu este rezultatul unui proces de comunicare directã, „prin primirea unui mesaj de ostilitate”, sau indirectã F
74. Suveranitatea este o caracteristicã pentru: actorul classic
75. Opinia publicã internationalã esteo realitate virtualã a mediului internat.
76. Ce curent de gîndire sustine cã relatiile internationale sunt si de naturã semioticã:
constructivismul
77. Afirmatia „Comunicarea si nu puterea structureazã lumea internationalã” a fost facuta de : J. Burton
78. Unul dintre analistii mentionati mai jos afirma: „cã nici nu ne putem imagina existenta societãtii politice internationale în afara comunicãrii: N. Danziger
79. Problema comunicãrii internationale a devenit nu numai una de ordin stiintific ci si politic si pentru statele din asa zisa Lume a Treia din: deceniul sapte al secolului XX
deceniul opt al secolului XX –corect deceniul noua al secolului XX
80. Comunicarea în societatea internationalã dispune de: patru componente fundamentale: un emitãtor, un canal, informatie si un receptor
81. În comunicarea internationala pot participa: orice tip de actori
82. Comunicarea internationalã se desfãsoarã: simultan pe mai multe niveluri
83. Comunitãtile umane îsi transmit informatii de ordin cultural si de civilizatie, ceea ce are mai pretios acumulat în secole sau poate chiar milenii de existentã în cadrude la o societate la alta
84. „În ultimile douã secole, comunicarea în mediul international s-a dovedit a fi, în anumite împrejurãri, mai tare ca rãzboiul si esentialã pentru schimbãri majore în mediul international contemporan”. Aprecierea apartine lui: Al Josephy
85. Comunicarea de la stat/guvern la stat/guvern se realizeazã prin: intermediul reprezentantelor diplomatice dar si al mass media
86. Formele traditionale ale diplomatiei se realizeazã cel mai adesea prin:
comunicare interpersonalã
87. Din perspectiva teoriilor constructiviste intersul, este:un construct social
88. Al treilea nivel al comunicãrii internationale se realizeazã prin: intermediul mijloacelor tehnice de diseminare a informatiilor
89. Particularitãtile comunicãrii în relatiile internationale sunt date si de trãsãturile mediului international: totdeauna
90. Regulile si normele devin obligatorii, în comunicarea internationalã:
în mãsura în care statele si guvernele se obligã sã le respecte
91. Din aceastã perspectivã întelege…o întelegere a semioticii soc. a unei sit. de comunic. date
92. Brian McNair considerã cã în procesul de codare/decodare a unui mesaj în cadrul comunicãrii politice interne avem de-a face cu: trei tipuri de codificare/decodificare
93. Dacã receptorul/emitãtorul acceptã anumite aspecte ale mesajului si le respinge pe altele care nu se încadreazã în „tiparele” sale de a vedea acele fapte si evenimente din mediul international sau pur si simplu nu are interes sã facã atunci avem de-a face cu: de tip negociat
94. “Relatia dintre fundamentalism si terorism este mediata de violenta pe care Habermas o intelege ca pe o patologie comunicativa”. Aceasta afirmatie apartine lui: Giovanna Borradori
95. În acest proces, foarte important estcum se compun „imaginile din mintea noastrã –corect
96. În mediul international, comunicarea este:
un flux de informatii proces continuu un fenomen accidental
97. Un cunoscut analist a afirmat ca: „în mediul international comunicarea este ca sângele pentru corpul uman”. Aceasta a fost facuta de: Dinh Van Tran
98. Actorii clasici/statele si organizatiile politice internationale, au dezvoltat cu precãdere comunicarea: politica
99. In cazul conflictelor si crizelor internationale apare o forma de comunicare de tip:
politic
100. Aceste forme de comunicare apar dupa criteriul: al tipului de actor
101. Sunt specialisti care considera ca cele douã fenomene si procese cu existentã distincã în viata internationalã sunt: identice
102. Diplomatia ca forma a comunicarii politice este specificã: oricarui actor de pe scena internationala
103. Definitia potrivit careia diplomatia este „procesul de comunicare dintre state prin care acestea cautã sã ajungã la un rezultat mutual acceptat în ceea ce priveste interesele pe care le au” a fost elaboratã de: Raymond Cohen
104. Din aceastã perspectivã, se apreciazã cã diplomatii nu trebuie sã fie doar foarte buni cunoscãtori ai mediului international contemporan, al intereselor ce caracterizeazã la un moment dat actorii, implicati în diferite evenimente internationale, ci sã fie si: foarte buni semioticeni, sau fini hermeneuticieni
105. Sunt factori care impun impune diplomatiei o cât mai mare transparentã a actului de comunicare si deci acces la continutul mesajelor care o însotesc. opinia publica
106. In anumite situatii etapele diplomatiei clasice pot sã disparã si sã sporeascã eficienta comunicãrii. Acest lucru se poate intimpla datoritã aparitiei: internetului
107. Un cunoscut specialist in relatii internat. apreciazã cã „un minister bine echipat, cu internet si tehnici de modulare, la care se adaugã vizite periodice, pare a fi mai eficient si ieftin decât informarea pol. traditionalã”: Shaun Riordan RaymondCohen Christer Jönsson
108. Din aceastã perspectivã, comunicarea poate îmbrãca: douã forme de manifestare
109. Este forma de comunicare cel mai des utilizatã de reprezentantii: actorului clasic
110. Efectul CNN a apãrut pentru prima datã în timpul: conflictului din Irak din 1991
111. Definirea dezinformarii ca “o formã de relatii publice cu specific militar, practicatã în numeroase conflicte de la la rãzboiul din Vietnam încoace” apartine analistului: Brian McNair
112. La inceputul secolului al XXI-lea formele de comunicare patologicã sunt promovate de:de toti actorii
113. In comunicarea patologicã mesajele sunt adresate, cu precãdere, unor publicuri-tintã:
cu grijã alese
114. Confruntarea directã declansatã în sept. 2001 dintre Al-Qaeda si SUA s-a dat în: realitaeaspatiul fizico-geografic, cel virtual, si mediatic
115. În opinia unor specialisti, utilizarea unor astfel de forme de comuniare este specificã
marilor actori cu interese globale -corect
116. Spatiul mediatic, în comunicarea care foloseste ca vector cartografia de propagandã geopoliticã: nu se suprapune niciodatã cu cel real se suprapune cu cel real se interfereazã
117. Din aceastã perspectivã, putem aprecia faptul cã spatiul mediatic, în cazul unei confruntãri majore de interese, poate sã devinã o „creatie” a: jurnalistului angajat
118. Mark A. Boyer crede cã în viitor în procesele de comunicare statul “poate alege din
trei variante
119. Sînt specialisti care considerã cã în conditiile accentuãrii procesului de globalizare media capãtã caracteristicile unui: ambelor variante
120. Elementul esential al procesului de comunicare în mediul international este: mesajul/informatia
121. Structura unui actor care comunicã în mediul international este alcãtuitã, în general, din: cinci „rezervoare
122. Codarea/decodarea mesajului în comunicarea internationalã depinde si de:
capacitatea de a interpreta mesajul tipul de cultura care domina societatea
modul cum se raporteazã actorii la panideea care dominã societatea internationalã
123. În secolul XXI panideea care a dominat comunicarea internationalã a fost: nationalismul
124. Depãsirea eroarii de interpretare a mesajelor în comunicarea internationalã se poate realiza prin: impunerea unui cod de comunicare eliminarea particularitãtilor culturale
intelegerea rolului pe care il joaca „interactiunile etnice sau culturale din trecut
125. Pseudo-comunicarea este:posibilã dar nu în situatii de crizã politico-diplomaticã
126. Conotatia si denotatia în comunicarea internationalã înseamnã:
definirea corectã a termenilor pe care îi utilizãm
127. Necunoasterea de cãtre translatori a limbii din care fac traducerea si a contextelor socioculturale pot: sã nu afecteze eficienta dialogului creste eficienta
genera consecinte asupra eficientei proceselor de comunicare
128. Greselile grosolane de traducere în comunicarea internationalã pot sta la baza:
conflictelor dintre diferiti actori uza rãbdarea pãrtilor implicate în dialog
neîntelegerilor pe marginea unor probleme de politicã internationalã
129. Strategiile de persuasiune presupun: onvingerea lui
130. Sunt specialisti care apreciazã cã în relatiile internationale:
„fiecare natiune preferã sã vorbeascã decît sã asculte si sã dea lectii decît sã învete
„fiecare natiune preferã sã aplice forta decît sã asculte si sã dea lectii decît sã învete
„fiecare natiune preferã sã ameninte decît sã asculte si sã dea lectii decît sã învete
131. În 1967, la Centrul de Analizã a Conflictelor la University College Londra, s-a avansat ideea cã„... aparitia conflictelor sunt un rezultat al comunicãrii ineficiente, iar rezolvarea, prin urmare, trebuie sã implice procese prin care comunicarea devine eficientã de cãtre: John Burton
132. Comunicarea controlatã a fost introdusã în teoria comunicãrii internationale de cãtre
John Burton
133. Noua formã de comunicare -Strategic Communication a fost introdusã de specialistii americani
134. Ruperea relatiilor diplomatice conduce la
disparitia spatiului comunicational normal existent între actorii scenei politice internat.
135. Transformările care au avut loc în mediul internaţional contemporan, sub impactul globalizării, au influienţat comunicarea politică şi diplomaţia conducand la:
aparitia a "public diplomacy"
disparitia unor actori traditionali din comunicarea diplomatica
136. Astăzi pe scena internaţională interacţionează peste „capul guvernului” aproximativ 20000 de organizaţii transnaţionale nonguvernamentale.Dintre acestea au apărut în ultimii douăzeci de ani: aproape 90%
137. Opinia potrivit careia vulnerabilitatea reciprocă în faţa armelor de nimicire in masa a dus la modificarea comportamentelor comunicaţionale şi la apariţia unor inovaţii în diplomaţie, respectiv măsurile de creştere a încrederii aparţine unui reputat specilaist in relaţii internaţionale:
R. Cooper
138. Comunicarea indirectă apare frecvent şi prin intermediul: mass media
139. Efectul CNN:a pus sub semnul întrebării canalele tradiţionale
140. Unul dintre specialişti care contesta atît procesele globalizării in comunic. diplomatică si implicit şi „efectul CNN” este: Giovanni Sartori
141. Comunicarea prin care informatiile sunt filtrate prin prisma intereselor pe care actorii le au într-o zonă sau alta de criză poate fi incadrat intr-un tip de comunicare: de tip patologic
142. Printre specialişti care cred că apariţia noilor tehnologii în câmpul confrunaţional, şi folosirea lor pe scară largă prin propagandă şi operaţii de dezinformare, a schimbat nu numai fizionomia războiului ci şi a mediului internaţional însuşi se numara si: analistul militar şi politic Richard Ek
143. Dezinformarea, manipularea şi intoxicarea adversarului/competitorului din câmpul geopolitic au condus la un tip aparte de război, pe care specialiştii l-au numit: mediatic/imagologic
144. Emiţătorii şi receptorii angajaţi în comunicarea internaţională sunt prin excelenţă:
entităţi colective
145. Alături de actorii nonstatali, cu legitimitate şi recunoaştere internaţională, fiinţează actori de un tip aparte care,deşi nu au legitimitate, nu pot fi astăzi ignoraţi în analiza proceselor de comunicareinternaţională.Dintre aceştia unii au tendinţa de a ocupa o cât mai mare parte din spaţiul comunicaţional:organizaţiile teroriste internaţionale sau transnaţionale
146. Globalizarea/mondializarea integrarea şi regionalizarea politică dar mai ales economică, lupta contra terorismului etc., ne definesc astăzi limbajul în comunicarea internaţională. Din această perspectivă unii specialişti consideră că:
Trebui „să nu transferăm vocabularul lumii moderne în cea postmodernă
|
